Tot ce voia ea era să-și recâștige libertatea. Să uite promisiunile spuse printre dinți, pereții care o strângeau și privirea lui — aceea care o dezbrăca de scuturi, nu de haine.
 
Tot ce voia el era să o protejeze. Să o țină aproape. Să o privească în fiecare zi, până când răspunsurile ei reci aveau să se spargă în tremur. Până când furia din ochii ei avea să se transforme în dependență.
 
Două lumi care nu se suportă. Două dorințe care nu se pot opri. Un pact care îi leagă fără milă și le zdrobește limitele, tăcerea, inimile. Pentru că uneori, cel mai greșit om… e singurul care te poate ține întreagă.