Este partea pe care nu am reușit niciodată să o spun, o ultimă scrisoare și, în același timp, o conversație sinceră cu tine, despre alegeri făcute conștient chiar și atunci când știi că te vor răni, despre reveniri care dor mai tare decât plecările și despre lucruri nespuse la timp care ajung să te schimbe mai mult decât ai fi crezut, dar mai ales despre ce rămâne după ce te pierzi, după ce te judeci și după ce ajungi să crezi că nu mai ai nimic de recuperat, despre cum, din toate astea, înveți să te reconstruiești, să crești și, în cele din urmă, să devii versiunea ta pe care nu ai fi descoperit-o altfel, așa că prefă-te că suntem pe FaceTime, eu îți povestesc, iar tu doar rămâi.