Am scris aceste versuri dintr-o nevoie profundă de a nu uita. De a păstra vii emoţiile crude ale unei iubiri născute din priviri, din gesturi simple, din sinceritatea unei întȃlniri care mi-a schimbat lumea. Ȋmi amintesc începutul ̶ timid, cu paşi mici, dar plini de curaj.Am rupt o floare, am întrebat-o ce nu-mi putea spune el atunci. Am strȃns dorul în palme şi l-am transformat în poezie.
Această carte nu este doar despre dragoste, ci şi despre aşteptare, despre teamă, despre vise spuse în şoaptă. Este despre intensitatea unui sentiment trăit fără reţineri, despre acel ,,noi’’ care se conturează în ciuda distanţelor, a timpului, a neîncrederii.
Am scris ca să-mi amintesc, dar şi ca să-ţi aduc aminte ţie cititorule, cum e să iubeşti cu tot ce eşti.